14/02/2010

Sleeping with ghosts

Posted in Uncategorized la 2:19 am de narfx

N-am de ce sa mint, nu ma simt bine. As putea sa imi adun laolalta toate necazurile care-mi „distrug viata” sau sa spun ca „imi urasc parintii”, dar nu e doar atat. Nu e cu mult mai mult, imi pare rau sa spun ca esenta e totusi un cliseu si doare sa stiu ca ma intelegi atat de bine. Nu ti-as fi dorit niciodata viata mea, sau a lui, sau a ei. S-au intersectat toate intr-un mod aparte si aproape as putea spune ca a fost o strategie, dar una putin cugetata. Nu stiu cum am ajuns sa te am prin preajma si nu inteleg de ce vrei sa ramai sau daca vrei intr-adevar sa ramai. Pleaca si nu se mai intorc – mi-a fost dat sa inteleg acum o viata, cand el a urcat in acceleratul catre Bucuresti de la ora 5 dupa-amiaza, fara sa priveasca inapoi. Nu am condamnat niciodata pe nimeni in privinta asta, am inteles ca toata lumea urca la un moment dat intr-un tren catre un anume loc; ei stiu mai bine incotro vor sa calatoreasca si ce peisaje vor sa priveasca dincolo de fereastra. Oricum majoritatea se trezesc abia la capatul drumului, obositi si cu o vaga impresie despre ceea ce au lasat in urma. Nu le-am cerut niciodata nimic si nici nu o voi face, in primul rand pentru ca imi lipsesc cu desavarsire tendintele de a-i constrange pe altii si apoi pentru ca imi dau seama ca nimeni nu imi ofera mie ceva – isi hranesc orgoliile, isi mascheaza complexele sau isi vindeca ranile – ori eu nu vreau sa fiu responsabila de eventualele esecuri; esecurile lor sau esecurile mele – in orice caz, n-ar iesi nimic bun din asta. Ce-i drept, unora poate le-am cerut prea mult fara sa le zic vreun cuvant, pentru ca am crezut in ei; dar nu au plecat fara sa-si primeasca „multumesc”-ul de rigoare. Am jucat toate jocurile astea nefericite in ploaie si rareori vedeam dincolo de perdeaua de apa.
Privind lucrurile cumva de sus, mi s-a parut intotdeauna ca viata mea se deruleaza ca pelicula de pe o rola metalica si tind sa cred ca multe dintre momentele de asa-zisa fericire pe care le-am trait au fost rezultatul combinatiilor unor imagini imprimate in mod fatal pe cortex. Nu e o exagerare – de altfel, observi dupa un timp cum anumite sentimente si reactii sunt confectionate parca dupa un tipar, iti dai seama ca n-ai strop de imaginatie si ca nu ai, de fapt, ce sa oferi celorlalti. Doar astepti clipa si locul pentru a interpreta unul dintre roluri si speri ca cineva sa te aplaude; pacat ca esti atat de constient de tine. Marturisesc ca asemanarea randurilor de mai sus cu scenariul pentru un scurt metraj nu e intamplatoare – astept oferte. Cartea poate sa mai astepte. Cine dracu` mai citeste, oricum?! In plus, randurile din capul meu par scrise de un profesionist, un scriitor sensibil, de calitate, care stie sa descrie atat lumina din ochii mei la apus, precum si ghinionul de a fi pierdut autobuzul, de a fi talharita si de fi calcat intr-o materie obscura, toate in aceeasi zi. Asadar, cartea poate sa mai astepte.
Heh, cate vise! Si niciunul nu spune nimic despre mine, de fapt, orice ar zice Voltaire. Sa judeci un om mai degraba dupa intrebarile sale, decat dupa raspunsuri, zice dumnealui. Probabil m-ar considera un om egoist, regret sa spun asta, cam toate intrebarile pe care le adresez imi vizeaza persoana. Ce-i drept, conteaza si cui te adresezi, de la cine astepti raspunsuri – unele dintre acestea nu se judeca. Cei mai multi suntem ascunsi, irationali sau pur si simplu nebuni si nu puteti avea incredere in noi. In mine. Nu fara motiv, evident, dar nu m-ai intrebat inca „de ce?” – nimeni altcineva nu mi-ar intelege raspunsul, doar tu, din clipa in care ai fi pregatit sa intrebi.
La multi ani!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: