17/01/2010

Posted in Uncategorized la 12:10 pm de narfx

In perioada de tranzitie nu se spun prea multe. Asa a fost ultima data.

Anunțuri

25/12/2009

Crazy english summer

Posted in Uncategorized la 11:17 am de narfx

I’m in two places at once.

08/12/2009

Posted in Uncategorized la 3:28 pm de narfx

Am nevoie de ceva care sa ma trezeasca. Sa ma salveze. Am nevoie de o certitudine si o motivatie. Alta certitudine, poate aceeasi motivatie.

07/12/2009

Posted in Uncategorized la 11:16 pm de narfx

Nu pot sa transpun sunetul de pian in cuvinte si asta ma omoara. Sunt sincera. Cand ninge…

29/11/2009

Posted in Uncategorized la 1:33 pm de narfx

Incep sa ma resemnez, am nevoie doar de o tigare.

16/11/2009

Posted in Uncategorized la 5:52 pm de narfx

I believe in you

15/11/2009

Hey!…

Posted in Uncategorized la 5:41 pm de narfx

Fading out into those better days
Surrender to the joy you give…
Exchange my future for a priceless smile
It seems to be the perfect trade

Give myself away…give myself

Fading, healing, trust, believing
Resling, dreaming…happy feeling
Could you shut the door…and waste me?

Peaceful poison to my demons
Little girl defines the reasons…
Could you shut the door…and waste me?

Give myself away…give myself.

Hey!…
*se intoarce*
Sarbatori fericite!
*zambeste ca si cum ar fi inteles si pleaca*

11/11/2009

Rewind

Posted in Uncategorized la 11:47 pm de narfx

Entry for May 05, 2009
Eu sunt June. Si voi scrie un roman. E tot ce stiu.


30 Noiembrie 2007

Uite, cred ca asta e un post penibil, nu… „jenibil”
Cred ca sunt…cred ca pot…cred ca stiu…cred ca nu stiu…cred ca vreau…cred ca stau…cred ca iubesc…cred ca vomit…cred ca da, poate nu…stiu ca vreau…vreau sa pot…sunt sa vreau…vreau sa iubesc…cred ca vomit…cred ca ploua, unde-i trenul? vreau sa stiu…stiu ca pot…pot sa cred, puteam sa cred…am vrut sa vreau…vreau sa traiesc…am trait…am murit…mor…cunosc, nu cunosc…vad, nu vreau…am vazut, m-a omorat…am cazut…SPULBERATA IN MILIOANE DE VISURI…
*Inspirata dintr-un suflet*

06 Decembrie 2007

Intrebarile vin involuntar…se preling pe ziduri precum lumina diminetii, ard totul in cale, tipa, se zbat, tremura…tac.
De ce toata lumea priveste prin mine? Ce sunteti? Ce sunt? Daca…nu privesc in jur? Daca nu sunt? Daca nu pot? Sunteti nepoliticosi, asta e! Cum se face ca nu mi-ati raspuns niciodata la intrebari? Cum!? Nu v-am intrebat? Nu va jucati cu focul, domnilor…nu-mi cititi intrebarile pe chip? Nu descifrati literele amestecate printre gene? Se scutura ca roua pe placi de marmura alburie…Balbaiti macar nume de pe cavouri, atat va cer. Nu vreau coroane de flori si nici lumina. Mi-ati dus sicriele in dricuri aurite de-atatea ori… Ati asteptat cu o expresie fada in fata mormintelor, fara cuvinte, fara voi…ati stat degeaba, domnilor, dar v-ati dat seama de asta, vad. In final, ati plecat la treburile voastre, la voi…Vreau sa va marturisesc ceva, stiti…dupa un timp, pamantul incepe sa se surpe acolo…E un fenomen ciudat, e un fel de magie involuntara, un fel de Wicca fara elementul esential – vointa. Dar stiu ce provoaca acel proces. Sunt ochii, domnilor! Sunt ca niste gauri negre care absorb totul – stiu prea bine asta…am privit de atatea ori in mine…Am vrut sa va spun . Nu vreau sa va fac rau…Nu va vreau! Duceti-va la mormantul altcuiva!

25 Ianuarie 2008

De fro` cateva zile incoace mi s-a pus pata pe filozofie. pe facultatea de filozofie adica. stiu ca pot mai mult decat blogul asta. decat vorbesc. decat mine. si nu mai vreau scoala. nu vreau sa se mai duca altcineva in locul meu. vreau sa fiu EU la facultatea de filozofie. si il urasc pe gheorghidiu pentru ca se crede mai bun decat o femeie in filozofie. cred totusi ca n-o sa fie cum visez. dar ma intreb, oare, de ce nu am auzit pe nimeni injurand facultatea asta. si cand se pomeneste de anumiti scriitori ca au urmat-o , scrie scurt si la obiect. si dup-aia urmeaza opera. pare un semn bun, nu? ei bine, mi-e frica. oricum, o sa fie si ceva in paralel. trebuie sa mai si mananc . si sa-mi cumpar carti, evident. n-am dat titlu insemnarii asteia. trebuie sa fie consemnat undeva faptul ca azi am pata pusa pe facultatea de filozofie. sa stiu ce zi sa injur daca n-o fi cum trebuie. 25 Ianuarie 2008 . Sarbatorim ceva azi?

23 Februarie 2008

Sa urmaresti procesul . Sa descoperi sforile invizibile taiate si innodate la loc de lumina soarelui. Sa simti cum se sparge clipa in doua universuri convergente – unul in tine si unul in el, sau in ea…sau in permanenta negura asezata vulgar pe pielea ta. Sa urmaresti. Sa descoperi. Sa simti. asta e tot. Infinitul rade cand noi, cei insemnati pe frunti cu jale „supraom”, il sfidam, tragand in el cu bile de paintball in speranta de a-i colora putin ochii. El rade, rade sarcastic cand cortegiul funerar despica centrul orasului cu cutite negre de cenusa, in timp ce lanturi de masini le ghideaza taisurile. Impietrit. Si rade, rade sarcastic cand de la etajul 2, ea priveste, lipindu-si sufletul de fereastra, pe o melodie de Coldplay, la batranul care coase rochii de spectacol si la soprana care pare sa greseasca mereu nota. Sfarsitul programului. Batranul isi lipeste sufletul de fereastra si gandul de asfalt. Si zambeste. El rade. Ea are ziua aranjata. Un etaj mai jos, in spatele draperiilor rosii de plastic, 2 femei isi schimba hainele in incaperi paralele. Una in rochie alba de spectacol, cealalta in doliu de strada. Oglinda. Ele au ziua aranjata – ea priveste si rade. Rade sarcastic. Rade odata cu infinitul. Si se crede Dumnezeu.

Decupajneterminata
Mi-ai scris cu soare pe nume
Conturand fiecare litera in parte
Fara sa-ti pleci capul sub taisul razelor
Si fara sa-mi spui numele in toate limbile pamantului.

Te-a leganat in bratele-i de aer 2 ani
Si totusi n-ai numit-o nici mama, nici Dumnezeu –
Pentru ca nu te-a nascut, ci doar ti-a dat avant.

A fost leaganul anilor tai de junete
Cand iti priveai copilaria prin mine
Cu o vesnica stare de melancolie
Careia n-ai stiut niciodata sa-i spui pe nume.

(nu cunosc data insemnarii; neterminata si nerevizuita)

Punish me for dreaming

Azi. Da – azi. Delimitez in continuu. Imi delimitez corpul, timpul si privirea. Poate din cauza asta nu ma misc, pentru ca nu vad incotro sa merg. Imi delimitez corpul. Bai si vroia candva sa zboare in spatiu – sa vada Pamantul de sus…acum sparge clipa in doua si isi priveste jumatatea de corp dincolo de oglinda. Nu-i nici pe aproape macar. E jumatate om si doar atat stie. In rest, simte casa de la malul marii, camerele mari , luminoase, asternuturile de matase si inceputul melodiei Emotional winter. Nu au nimic in comun – nici nu se leaga macar . Dar discuta despre asta mereu. Despre cum ar fi sa…sa rada cu toata gura, sa planga cu ambii ochi, sa moara cu ambele maini pe piept.

(nu cunosc data)

Entry for April 22, 2009

ACUM INTELEG. TU VREI SA TRAIESTI. ACUM INTELEG. deci simt. ACUM INTELEG.

07/11/2009

I dont have time

Posted in Uncategorized la 5:16 pm de narfx

Vreau sa am macar o certitudine. Dar, mai ales, vreau sa stiu …

31/10/2009

Only with you

Posted in Uncategorized la 9:08 pm de narfx

Ultima data cand ai realizat cat de singura esti de fapt ai inceput ceva – inceput greu, dar ai fost fericita la final. Acum ce astepti ?

Pagina anterioară · Pagina următoare